Design & Build înlocuiește definitiv vechiul sistem de proiectare și execuție

În lumea construcțiilor și a arhitecturii, schimbările de paradigmă nu apar peste noapte, dar atunci când se produc, ele reconfigurează fundamental modul în care sunt gândite, organizate și livrate proiectele. În ultimele decenii, una dintre cele mai profunde transformări a fost trecerea de la modelul tradițional Design–Bid–Build la modelul integrat Design & Build. Este o schimbare care nu reflectă doar evoluții tehnice, ci și mutații culturale, economice și organizaționale, având implicații directe asupra calității construcțiilor, a relației cu clienții și a modului în care este percepută responsabilitatea profesională.

Modelul Design–Bid–Build a dominat secolul XX. Aparent logic și echilibrat, acesta împărțea rolurile în trei etape distincte: proiectarea era realizată de arhitecți și ingineri, licitația era organizată pentru a alege constructorul, iar execuția revenea echipei selectate. Avantajul părea să fie transparența: fiecare etapă era clar delimitată, fiecare responsabil avea atribuții precise. Totuși, în practică, acest sistem s-a dovedit lent, rigid și adesea conflictual. Documentele de proiect erau adesea interpretate diferit de constructori, apariția elementelor neprevăzute ducea la revendicări financiare, iar lipsa unei colaborări reale între proiectare și execuție genera pierderi de timp și bani. În Statele Unite, studii realizate de Construction Industry Institute au arătat încă din anii ’90 că majoritatea litigiilor din construcții derivau din ambiguitățile și fracturile inerente acestui model.

În acest context, modelul Design & Build a început să câștige teren, propunând o abordare radical diferită: proiectarea și execuția devin părți ale aceluiași flux, asumate de o singură entitate. Asta înseamnă că arhitecții, inginerii și constructorii lucrează împreună încă din primele faze conceptuale, schimbând informații și validând decizii în timp real. Clientul nu mai interacționează cu trei poli diferiți, ci cu o echipă unitară, responsabilă de la prima schiță până la predarea cheilor.

Avantajele sunt evidente. Timpul de livrare se scurtează considerabil, pentru că fazele de proiectare și execuție nu se mai succed strict, ci se suprapun acolo unde este posibil. Costurile sunt mai predictibile, deoarece constructorul este implicat de la început și poate evalua realist implicațiile oricărei decizii de design. Riscurile de incompatibilitate se reduc, pentru că toate disciplinele folosesc modele și standarde comune. Iar pentru client, beneficiul cel mai vizibil este coerența: același partener răspunde de tot, fără pase de responsabilitate și fără blocaje birocratice.

Această transformare nu este doar o tendință punctuală, ci o schimbare documentată și asumată la nivel internațional. În Marea Britanie, rapoartele guvernamentale privind infrastructura au subliniat încă din anii 2000 faptul că modelele de tip Integrated Project Delivery, similare cu Design & Build, reduc cu până la 20% costurile de operare pe termen lung. În Scandinavia, unde colaborarea interdisciplinară este o tradiție, proiectele mari – de la spitale la campusuri universitare – sunt de ani buni livrate prin Design & Build, tocmai pentru a răspunde exigențelor de sustenabilitate și eficiență. În Statele Unite, Design–Build Institute of America (DBIA) a raportat că între 2018 și 2023, peste 45% din proiectele publice de infrastructură au fost livrate prin acest model, confirmând că nu mai este o opțiune marginală, ci o nouă normă.

Dincolo de statistici, există însă și o dimensiune culturală. În loc să vadă arhitectura și construcția ca două lumi separate, modelul le unește într-un ecosistem comun, unde instrumentele digitale, precum Building Information Modeling (BIM), joacă rolul de limbaj universal. Modelele coordonate în BIM permit vizualizarea integrată a tuturor elementelor – arhitectură, structură, instalații – și detectează coliziuni înainte ca acestea să apară pe șantier. Este o schimbare de mentalitate: detaliul nu mai este corectat în faza de execuție, ci anticipat încă din faza de concept.

Nu lipsesc totuși provocările. Modelul Design & Build cere investiții majore în competențe digitale, hardware și software performant, precum și o cultură organizațională care să privilegieze colaborarea, nu ierarhia rigidă. Nu toate companiile sunt pregătite pentru asta, iar rezistența la schimbare poate fi mare, mai ales în piețele unde modelul tradițional încă domină. În lume, de pildă, multe firme mici de arhitectură sau execuție lucrează încă separat, cu contracte rigide și cu o mentalitate de tip „fiecare pe bucata lui”. Dar proiectele mari, finanțate din fonduri publice sau europene, încep să impună tot mai clar cerințe de tip Design & Build.

Un alt aspect esențial este încrederea. Pentru ca modelul să funcționeze, clientul trebuie să aibă încredere că echipa integrată îi reprezintă interesele de la început până la sfârșit. De aceea, reputația și istoricul de livrare contează enorm. Aici intervine și diferențierea brandurilor: o companie precum ADB propune o metodă de lucru unde certitudinea livrării este fundamentul.

Trecerea la Design & Build schimbă și relația cu utilizatorii finali. Când arhitecții și constructorii discută împreună cu clienții despre fluxurile zilnice, despre cum va fi folosit spațiul, despre scenariile de mentenanță, rezultatul este mai aproape de nevoile reale. Un spital proiectat astfel va avea trasee de circulație gândite împreună cu echipele medicale, nu adăugate ulterior. Un sediu de birouri va anticipa ergonomia și consumul energetic, nu le va corecta după primele luni de utilizare. În final, utilizatorii simt diferența, chiar dacă nu cunosc terminologia: o clădire funcționează mai bine atunci când a fost gândită integrat.

Studii internaționale confirmă acest lucru. Potrivit McGraw Hill Construction, proiectele livrate prin Design & Build au cu 33% mai puține dispute contractuale și se finalizează în medie cu 6–12 luni mai rapid decât cele prin Design–Bid–Build. Mai mult, nivelul de satisfacție al clienților este semnificativ mai ridicat, pentru că procesul este mai transparent și comunicarea este mai clară. Aceste cifre arată nu doar un avantaj economic, ci și unul psihologic: clienții au nevoie de certitudine, nu doar de promisiuni.

Un exemplu celebru este stadionul Tottenham Hotspur din Londra, un proiect de peste 1 miliard de lire, livrat printr-un model integrat de tip Design & Build, unde echipele de arhitectură, inginerie și construcție au lucrat în paralel, folosind BIM pentru a gestiona complexitatea enormă a structurii retractabile și a instalațiilor. În Scandinavia, spitalele universitare de la Aarhus și Helsinki au fost dezvoltate pe același principiu, reducând cu ani întregi timpul de livrare și garantând standarde ridicate de performanță energetică. 

Discuția despre trecerea de la Design–Bid–Build la Design & Build este despre schimbarea unei culturi profesionale.